Seara de seara adorm cu lacrimi,

stind ca nimeni nu imi va duce dorul.

Cu sufletul plin de patimi,

chiar maine mi-as lua zborul.

 

Simt ca sfarsitu este aproape,

obosit pe zi ce trece,

inchid ochii visand in noapte,

asteptand o lume rece.

 

Ce viata am dus pana aici,

ce am realizat pana acuma,

numai minciuni si multe frici,

Am trait nestiind lumea.

 

Si daca asa ar trebui sa fie,

sa lupt singur cu sufletul gol,

as vrea sa se termine aceasta agonie,

mai repede as vrea sa mor.

 

Ce sa las in urma si cui?

Ma lupt cu gandul acesta mereu,

Prin lume calator, al nimanui.

Stau si ma intreb, de ce eu?

Hits: 5